Reseña del libro "Intaia Porunca: Psalmi Necanonici"
The First Commandment. Noncanonical Psalms This book is in Romanian. It is Romanian poet Dana Opriţă's fifth volume of poetry.Această ediţie a cărţii este publicată special pentru românii din diaspora.Citiţi cărţi în limba română! Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării în care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional. Întâia poruncă. Psalmi necanonici este un volum de versuri prin care poeta Dana Opriţă cântă Divinitatea şi descoperă cât de necesară este legătura Omului cu Creatorul său. Cuvântul autoarei Nu este uşor a-l accepta pe Dumnezeu în timpul trăirii noastre, dar, dacă o facem (şi atunci când o facem), sufletele devin uşoare, aşa cum ajunge să fie orice povară, de netrecut, cum am fi crezut până atunci. Astfel s-au născut poemele din această carte, pe care curiozitatea, poate, vă provoacă să o citiţi, poeme ce se vor un strigăt de bucurie - al meu sau/şi al celor ca mine care se regăsesc în aceste versuri - că am izbutit să simt ceea ce, cândva mi se părea absurd să accept, dar, în acelaşi timp, se vor şi un strigăt către cei care încă nu reuşesc să înţeleagă, dar se recunosc cu uşurinţă în greşelile pe care le făptuiesc. „Priveşte până vei vedea" spune Brâncuşi. Eu sper că am reuşit. Dana Opriţă „Aşa cum însăşi poeta nu se revendică din vreo grupare literară, nici postmodernă, nici milenaristă, poezia sa este atipică, „necanonică" în cel mai pur sens al cuvântului, ca şi „Psalmii" cărţii de acum." („Lumină Lină," New York - Passionaria Stoicescu) „Spre deosebire de aşa zisa poezie mistică, în care autorul se identifică îndeobşte drept mesager unic al adevărului fundamental exprimat de Geneză, aici avem de-a face cu dorinţa de a atinge nemărginirea, de a păstra vie Lumina scăldând universul. Drept care poeta forţează timpul, pentru a putea dobândi acces la graţia divinităţii" („Sud," Bucureşti - Titus Vîjeu) „Psalmii care urmează sunt tot un fel de autobiografie: a fiinţei mistice care caută, rugându-se, să-l înţeleagă pe Dumnezeu şi se revoltă pentru puţina credinţă a altora: L-am dus legat dorindu-i moartea/ dar ţipând că/ nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni/ aşa că mai bine omorâţi-l voi/ cărora nu vă pasă de legea noastră/ noi vom spune că voi aţi fost vinovaţi." („Luceafărul de dimineaţă," Bucureşti - Horia Gârbea)
