Reseña del libro "Jocul Regelui"
JOCUL REGELUI - Sinopsis - limba romana: Dupa o criza din care umanitatea nu mai poate scapa, Nadtin si Udarc, doi mercenari plecati in misiunea de a recupera un colet misterios, ajung intr-un orasel minier dominat de forte stranii - oameni cartita, cei veniti din vazduh, soldati, iele si demoni. Aici intalnesc doi asceti, Karun si Oris, descendenti ai unei familii stravechi, alaturi de care participa la razboiul declansat de sosirea armatei lui Tatu, un mafiot care a supus prin teroare intreaga regiune. Romanul transpune idei si experiente legate de destin, sansa, identitate, religie, dragoste, creatie sau prietenie, intr-o lume cu accente fantastice. Ritualurile arhaice, farmecele si descantecele si jocul calusului au menirea de a reface echilibrul fragil ce guverneaza existenta pamanteana, dar si universul cosmic. Intreaga poveste se oglindeste in simbolurile ascunse in jocul de sah, unde regele este cea mai slaba piesa si, in acelasi timp, cea mai importanta. Iminenta confruntare dintre bine si rau, Dumnezeu si Diavol domina intreaga actiune a cartii, iar relatia in continua schimbare dintre om si divinitate releva si un alt motiv pentru care El a facut lumea... --------------------------------------- Preoteasa le facu semn sa taca. Stinse lumanarea cu degetele si le arata niste umbre care se miscau prin fata portii. "Sunt oamenii cartita! Ataca orasul! Trebuie sa dau alarma!," sopti ea. "Voi trece in celalalt turn, la clopotul de primejdie. Cel de aici e pentru vestile bune... Nu l-am folosit de mult!" "Lasa-ma pe mine! Ramai aici, langa prietenul meu!," vorbi si Nadtin, in soapta. "Trebuie sa ii surprindem! Trageti! Nu ezitati! Cand auziti clopotul, acoperiti-va urechile, sa nu va sparga timpanele! Dimineata, doica sau eu va vom face cunostinta cu o persoana de incredere... Aceasta va poate indruma, ca sa treceti muntii. Si... inca ceva! In ceea ce va priveste nu am gresit! Ce sa ii faci?! Intuitie feminina sau destin! Sunteti oamenii potriviti! Incercati sa scapati teferi si de noaptea asta!" "Venim cu tine!," o apuca Nadtin, de brat. "Nu! Ascultati-ma! Stati aici! Nana va duce copiii in holul de sub scara, iar pe batrani in cafas. Stim sa luptam! Am mai facut-o!," raspunse preoteasa. "Asa vom ramane blocati in clopotnita! Nu va putem ajuta, daca aia patrund in biserica!," spuse Udarc, incet. "Paziti pastratorul! E foarte important!," dadu femeia un raspuns ferm, ca un ordin. "De restul ne ocupam noi!" --------------------------------------- Nsot il atinse. Intr-o fractiune de secunda retrai viata barbatului. Mymo avea mintea simpla, dar ordonata si un trup bine facut. Printul intunericului facu un semn cu mana. Cusu astfel gura "mutului" cu sarma ghimpata, luata de nicaieri. Apoi, tot cu o vraja ii rupse degetele ambelor maini pentru a fi sigur ca nu se va putea elibera singur. Cu un geamat, Mymo isi pierdu cunostinta. Demonul abandona barbatul, fara simtire, la marginea padurii. Nu il omori. Un trup de rezerva putea fi, oricand, de folos. Omul nu avea cum sa se mai ascunda de el. Dupa ce il cunoscuse, Nsot putea sa il gaseasca oriunde. --------------------------------------- Combatantii salutau multimea, pasind in arena cu nisip din curtea interioara a bazei. Ceilalti se adunau in jur, nerabdatori sa priveasca, innebuniti sa poata paria. Regulile erau simple. Luptau pe viata si pe moarte. Cel provocat avea dreptul sa aleaga armele. Orice lovitura sau strategie era permisa. Cand sortii ramaneau indecisi pe parcursul infruntarii, gloata trebuia sa decida prin strigate invingatorul. Se intampla des ca insusi Tatu sa puna capat unei astfel de situatii, ucigandu-l pe loc pe cel declarat invins. Hoarda il respecta pe invingator. Soldatii care castigau primeau alcool din belsug si femei. Sclavii biruitori isi dobandeau libertatea, pentru trei zile. Pe durata lor nici chiar comandantul nu avea voie sa se atinga de ei. La sfarsitul acelui ragaz, cei mai multi alegeau sa devina soldati, ca sa isi pastreze "libe
